m-am tot gandit cum sa incep (mda..poate un cliseu ca asta nu-i cea mai buna metoda, dar oricum, nu are chiar atatia km ca "a fost o data ca niciodata..." si apoi...e blogul meu) o chestie pe care, in general, o desconsideram, ca fiind o nascocire a beieteilor cu creasta, tricou roz si neaparat ochelari D&G, dornici sa socializeze pe hi5 cu tinere creierase avide de pseudoprofunzimile lui Coelho&Co pe care acesti juni a la mode le preiau si le redau cu "tz"-urile si "k"-urile de rigoare, asa ca nota personala...
apoi mi-am adus aminte ca inca de prima oara cand motorasul meu a inceput sa-si justifice existenta si sa emita idei, cei din jur m-au atentionat indirect sau direct (uneori, chiar, dureros de direct...dar asta se intampla in clasa a patra si nici eu, nici oponentul meu cu par balai si aspiratii la coronita, nu prea aveam notiunea de  "toleranta")  ca sunt prea agresiva in sustinerea si expunerea  respectivelor adevaruri  abolute ( pentru ca pana la o anumita varsta, parea ca Einstein o daduse raaaaau in bara cu teoria lui a relativitatii).
prin urmare, am facut un efort sa dau dovada de maturitatea pe care o asteapta tata de la mine de atat de mult timp incat uneori mi se pare ca ar fi vorba de toata viata mea constienta, si sa reevaluez conceptul. am inceput sa ma gandesc la CE as vrea/putea eu vinde prin acest blog si , mai important, CUI si uite asa blogul din mintea mea a inceput sa se dezbrace de izul de trend si caterinca (urasc foarte mult cuvantul asta, dar in spiritul tolerantei, al adaptabilitatii si al maturitatii l-am folosit...probabil prima si ultima oara....)
de ce acest striptease conceptual? am inceput sa intru pe blogurile colegilor mei, initial din plictiseala intr-o dupa-masa inciudant de primavaratica pentru un ostatic al campului muncii -care este eu- ...am realizat ca oamenii aia chiar au pus suflet si intelect  in ceea ce au scris, unii mai timizi si personali, altii mai profi, mai business, dar toti cu ceva interesant de spus si mi-am dat seama ca ei sunt colegii mei, pe care i-as putea foarte bine confunda cu colegii oricarui alt om (sper sa nu atribuiti acestui pasaj vreo tenta dramatica pentru nu e cazul, e vorba de interes, sau mai bine zis, lipsa de interes a mea, pe care mi-o asum)...oricum e super tare sa afli, chiar si in forma asta virtuala si constransa, o infima parte a propriei generatii...
.....e un inceput (chiar daca e a doua varianta a inceputului - si aici tin sa multumesc acestui site minunat care a transformat o inspiratie de moment intr-o incercare de reconstituire mecanica, care si-a pirdut, cu siguranta, din esenta)...
a fost greeeu....